Din lalea in patlagea ..

Stau cu ochii in tavan, ma gandesc la tine

As vrea sa iti spun ca te iubesc, dar sincer nu imi vine.

Sub mine sta lungita o veche saltea

Am aruncat-o mai demult pe aceasta dusumea.

Oriunde privesc in odaie, pe tine te zaresc

Nu stiu ce e cu inima mea, de ce te tot doresc!?

Azi am plecat sa-mi dau tot ce am la amanet,

Bani sa am pentru tine, sa strang acaret.
Esti dulcea mea iubire, esti ca o acadea

Insa pentru unii nu faci mai mult de o chiftea!

Ieri...Azi...Maine

A trecut asa putin timp de ieri

Si totusi mie mi se pare o vesnicie…

Incerc sa uit ca tu esti departe

Dar chipul tau e in mintea mea mereu.

Privesc pe geam…si fulgii zboara

Zambetul tau il simt in fiecare.

Poate déjà incep sa visez

Si cred ca sunt intr-o scurta poveste

Dar totul e real…prea adevarat,

Sa pot indura cand nu esti tu.

Afara e rece si sufletul meu..

A inghetat fara caldura sarutului tau.

Insa tu vei veni, poate curand sau..

Cine stie cat timp va trece pana

Sa te vad, sa te simt langa mine.

Inima ma intreaba de ce nu apari?

Eu tac timida, nu stiu sa raspund.

Daca sunt eu vinovata si am uitat

Fiindca gandul meu e cam aiurea?

Nu…nu e asa…ai plecat.

Dar nu conteaza, vei reveni si…

Sper ca ce a fost se va sterge.

Nu mai vreau sa sufar, sa plang

Departarea imi provoaca tristete..

Chiar daca nu e definitive…eu

Imi pierd mintile cand sunt singura.

Visez…dar de fapt am cosmaruri

Zambesc…dar stiu ca nu-i al meu

Vorbesc…dar cuvintele nu le gandesc

Privesc…dar tot ce vad e negru si gol

Stau…dar parca plutesc in nervi

Si toate astea caci imi lipsesti.

Unde ma uit te vad pe tine..

Buzele mele vor sa fie sarutate

Dar degeaba, nu are cine…

Sunt doar o fiinta care asteapta

Ca maine va fi o noua zi..

Cu tine in bratele mele.

Doamne, ce mult as vrea…ce?

Sa pot dormi si timpul sa treaca

Iar cand ma voi trezi,

Tu sa fi aici langa mine sa-mi spui..

Ca ma iubesti….off!

Cuvintele mele nu ajung la tine.

Poate doar gandul si totusi..

Da…Maine tot chinul se va sfarsi

Tu vei veni si noi ne vom iubi!

Si am iubit de cand ma stiu...

Poate am visat urat dar de un singur lucru imi aduc aminte : “Eram intr-un loc unde nesfarsit era cerul albastru si nesfarsita acea zi. Fiorul fierbinte de emotie ma inconjura si deasupra mea soarele palid era ametit de nesfarsitele povesti pe care susurul izvoarelor limpezi le rosteau cursive una dupa alta.

Eram atat de astrasa,  de hipnotizata de ele incat traiam parca in alta lume. O lume pe care nimeni nu o descoperise pana atunci. Cu ochii reci priveam aiurea spre nesfarsita zare care ma chema tot mai aproape. M-am desprins usor de pe covorul verde de matase al ierbii care ma gadila firav si am fugit… Vedeam in fata mea doar brazii-n munti prabusindu-se dar nimic nu ma mai oprea. Eram fermecata de mrajele naturii si descopream tot mai multe pe indata ce inaintam.

Paseam pe carare cu multa grija de teama ca nu cumva sa stric ceva din frumusetea peisajului pentru a ramane la fel pentru totdeauna. Zarea larga ma chema la ea cu un gand, cu un dor plin de fioruri furtunoase…si m-am oprit deoarece incepuse sa ploua. Ei…dar ce? Eu cantam si prindeam bucuria care se scurgea printre picaturile marunte de ploaie in palme…ploaia ma legana ca pe un copil furat din bratele mamei sale. Si cum priveam spre zare atunci cu ochii speriati, asa acum ma invart in ploaie cu parul meu jilav  in vant. Totusi aveam nevoie de un adapost…m-am ascuns sub umbra unui copac si simteam cum padurea ma ocroteste de parca as fi facut parte din ea.

Deodata o seara stravezie s-a lasat si asa si ploaia a incetat. La marginea poienii mii de ochi de foc s-au aprins si multe soapte omenesti se auzeau in surdina. Acum acest loc te infioara …dar pe mine nimic nu ma mai misca, eram atat de sigura pe mine incat am plecat pe drumul gol si acum, amutit de vreme. Simteam orice si tremuram de frica, in urma mea numai izvorul singur a ramas sa-si cante frumoasele lui cantari.

Ma ratacisem si nu stiam incotro sa o iau, poate pentru ca eram invaluita-n sara , poate pentru ca nu puteam sa fac nimic…auzeam doar un suierat care ma chema, ma chema dar nu stiu unde…” si m-am trezit gata pentru a incepe o noua zi.

Si am iubit, il iubesc si voi iubi acel loc special din visul meu, traind cu speranta ca intr-o zi il voi gasi si va fi la fel de minunat.

Aroma 3 in 1

              Sa definesc o prietenie intre baieti si fete, pe care multi nu o cred. Ei bine, uite ca exista si e destul de puternica...sau cel putin in ceea ce ma priveste, trebuie doar sa sti sa te pastrezi la limita sau bariera de prietenie si nimic nu se va strica.
             Cafeaua aburinda care asteapta pe masa, nerabdatoare sa fie savurata. De multe ori ma intreb ce e mai placut, cafeaua sau compania? Tind sa cred ca este compania cu toate ca, prea mult spus cafea...de fapt un simplu 3 in 1. Acesta caracterizeaza o prietenie intre doi baieti si o fata si dezvolta in mod pozitiv presiunea afectiva. De ce? Sunt multe de exprimat...voi fi scurta si la subiect.
             Un 3 in 1 poate sa te incalzeasca atunci cand ti-e frig...poate sa te calmeze atunci cand esti nervos. Cel alaturi de care servesti 3 in 1 poate fi alaturi in momentele in care simti ca ai nevoie de un umar sa plangi. Zambetul dar mai ales rasul acela pentru orice banalitate atunci cand ti in mana un 3 in 1 are un farmec aparte. E atat de puternic sa inlature plictiseala si implicit somnul, dandu-ti doza de energie de care ai nevoie.
             Dar ca orice lucru are si defecte care uneori te fac sa renunti la el pentru o perioada. Se raceste prea repede si isi pierde aroma. Poate fi prea amar si atunci il inghiti cu greu, incerci sa adaugi zahar dar nu te gandesti ca poate deveni prea dulce si nu e sanatos.
            Un alt motiv care poate destrama prietenia ar putea fi clipa in care cineva pleaca...e ca si cum s-ar sparge cana preferata de "cafea". Ar fi ca si cum am concepe un 2 in 1. Dar oare asta ce inseamna? Ca nu are zahar? Uhh...ar fi prea tare. Nu are lapte? Ar fi trist. Incerci din rasputeri sa intregesti echipa dar e atat de greu...parca nici timpul nu e in favoarea noastra.
             Insa...va ramane acel gust minunat determinat de cifra 3. Savoarea va rezista mereu in suflet si se va intoarce atunci cand va exista din nou punctul triplu.
             Toate astea leaga o prietenie...minunata!

Fruct interzis

Zi frumoasa…aparent 

De fapt  doar oamenii se mint

E racoare…

Norii si astazi sunt  la munca

Incep sa imprastie picaturi.

Aer cald…aer umed

Potrivire? Doar fenomen al naturii.

Incep sa cred…o zi pierduta.

Sau poate…

Si suna…Da! E el..

Isi anunta sosirea.

Usor emotionata…astept.

Ohhh…imbratisarea si …

Doamne parfumul lui ma imbata.

In continuare…aceleasi…

Vesnicile “certuri”, prea mult spus.

O normalitate…

Ceea ce trebuie sa fie..

Se pare ca mereu!

Si convingere…

Acum ploaia s-a transformat..

Ar fi fost normal..in soare

Dar nu! In lacrimi..

Tristetea profunda  ne invaluie.

Putem schimba ceva?

Prea tarziu…

Chiar si pentru noi!

Sunt detasata de tot ce inseamna el.

Serios? Nu pot sa cred.

Chiar asa este…

Acesta ar trebui sa fie…

Bine punctat “ ar trebui”

Dar nu este un moment placut.

Nu stiu daca el?

Daca eu?

Daca timpul?

Nu mai inteleg nimic…

Nici  ce  ar trebui sa fie de inteles.

Se apropie despartirea…

Nimeni nu vrea.

Parca era momentul nostru..

Ce?

Mai exista ceva al nostru?

Da! Si e chiar intens.

Vream , nu vrem…trebuie

O ultima gura de suc..

Amanunt : suc de piersici!!

De ce?

Fiindca sarutul final..

E…nu se poate.

Fascinant…sarut o piersica?

NU nu nu!

E el…chiar aceleasi buze

Carnoase, mari si moi..

Dar umede..cu aroma de piersici.

Ce senzatie…ce dulce!

Mai vreau…nu te opri!

Pacat…s-a incheiat.

Si dupa cateva cuvinte..a plecat!

Peste restul zilei…trec cu vederea,

Denota fapte neimportante

Sau cel putin nu astazi.

Seara…frig? Nu stiu…nu-mi pasa!

Patul…inspira parfum..

Parfumul lui …si bineinteles

Mintea zboara…la piersici.

Iau o gura de suc.

In zadar..salivez dupa sarut.

Sarutul de piersici , ce-i drept.

Insa piersica fara sarut

Nu are farmec!

Oare sarutul fara piersica

Are sens?

Aberez…e tarziu

Plang…ce penibil!

Parca nu ma mai interesa…

Exact…”parca” !

Desi…uneori imi doresc,

…mi-e dor!

Imi revin… somnul e de vina.

Au fost doar ganduri..

Sau cine stie? …Un vis?

Analizez…

Realitatea…restul  e minciuna!

Standby..inchid ochii!

Gata…considera totul  o prostie.

Maxim niste cuvinte!

Cu asta am spus tot

Sau nimic!

Totul a apus...

N-a fost nimic din ce putea sa fie

N-a fost decat o scurta nebunie.

A fost o simpla raza de speranta,

Pe care era scris un fir de viata.
Si calul alb ce in povesti zbura,
In realitate aproape nu exista.
Soarele ce stralucea in ochii tuturor,

S-a preschimbat incet intr-un nor.

N-ai putut fi ce mi-am dorit..

Am visat prea mult si am gresit!

Mecanica

O atmosfera abstracta…

Priviri patrunzatoare,

Si mintea-mi zboara departe

Undeva intr-un plan vertical.

Aiurea…ma cuprinde dorul

Se descompune in mine

Ramane si se invarte rapid

Solicit ajutor ratiunii

Dar tensiunea din inima refuza

Momentul diperarii apare

Ce urmeaza?

O clipa in care gandul o ia razna

Deseneaza o diagrama..

Una…nedescifrabila.

Sa inteleg? Nu vreau.

Ma chinui .. prea greu.

O suma de idei ma navalesc,

Rezultat negativ .. sens contrar.

Sau poate o eroare…

Gata, punct si de la capat.

O noua incercare.

 

Ciudat

E anotimpul melancoliei
Te opresti din cadere,

E vremea potrivita unui ragaz.

Imprasti in jur inocenta

Te simti deodata mai bogat,

Dar totusi atat de murdar

E prea mult praf.

Sufletul iti schiopateaza
Il simti usor plapand...
Ti-e teama de o atingere,
Simti fiorii unei adieri.
Acoperit de imense ganduri
Incerci sa uiti...
Devi absent...plutesti pe un val
Esti in contradictoriu cu timpul.

Colac de salvare

Trecutul…fara sa vrem joaca un rol important in viata noastra.  Apoi e persoana iubita, dar pierduta…  Pierdut in sensul ca el se intoarce acum inapoi si cauta un colac de salvare.  Primul gand ar fi ca am obosit si e prea tarziu…atunci cand el era dorit, iti amintea doar ca a fost o poveste frumoasa de iubire dar nu e nimeni de vina ca nu mai este.  Ti-ai gasit atatea motive sa pleci si sa lasi totul in urma ta.  Ma simt epuizata sa ascult, sa iert si sa uit.

                Acum vrea alinare?  Colacul a fost demult aruncat in apa…mult timp plutea langa el…trebuia doar sa intinda mana si era al lui. Credea ca va fi mereu soare si colacul va ramane acolo, nu se va indeparta, dar ceea ce a uitat este faptul ca vremea e schimbatoare.  Vantul pune probleme, adierea determina un val si iata ca smulge colacul din locul lui vesnic.  Un moment de neatentie si cand s-a intors era prea departe pentru a-l mai prinde.  Degeaba incearca sa inoate dupa el in speranta ca il va ajunge, vantul se inteteste, valurile cresc si colacul dispare.  Debusolat nu stie ce s-a intamplat…usor isi da seama  ca a gresit. Incearca alte colace, construieste unul dupa acela…in zadar, niciunul nu va mai fi la fel.  Incerci sa te resemnezi…acela care iti apartinea tie l-a distrus nepasarea si indiferenta.  Regretele si parerile de rau nu isi iau rostul in contextul acesta… au fost prea multe aruncate in acest joc, si vorba aceea multe.  S-a declarat sfarsitul..e inadmisibila reprogramarea . Nu suntem calculatoare sa dai delete si sa stergi toate neplacerile,  nu putem da nici restart in speranta ca poate va merge mai bine.  Suntem fiinte vii cu sentimente si cred cu tarie ca ne-am dat seama de atunci ca nimic nu va mai fi cum a fost..acum suntem doar siguri ca este adevarat.

Rememorez atatea secunde nebune, clipe de neuitat…cu lacrimi in ochi dar hotarata trebuie sa afirm ca sunt o alta eu. Insa stiu ca undeva vom ramane aceeasi noi, hoinarind prin viata schimonosind zambetul adolescentei. Prima iubire nu moare niciodata, dar decat sa-I duci grija mai bine ii simti lipsa! … si cu asta am zis tot si nimic. Arunca si uita.

Nu stiu...

Incredere acordata…

E ca si pierduta!

Exact ca la un joc de kems pe perechi

Cand datorita unui semn pus la intimidare

Strigi contra!!...

Si uite asa…un punct castigat

De adversar!

Dupa armonia culorilor

Fiecarui inceput…

Urmeaza gropile…ce urat!

O eviti pe una si dai in alte trei.

Anomalie?

Din contra..ceva firesc!

Merita implicare?

Nu sunt sigura de raspuns

Ezit…

Prefer   sa tac!

Arunca…decizia finala!?

Un mare semn de intrebare!

Fara inteles...

Esti tu si mie mi-e ciuda ca sunt eu

Plangi si totusi eu rad la fel mereu.

Totul e trist, dar lumea-i colorata,

Te-ai obisnuit, insa eu raman mirata!

Nu intelegi ce vreau sa zic?Nici eu!

Ma chinui sa cred ce vad, mi-e greu...

Sunt atatea persoane care urla de dor

Ca picaturile de ploaie dintr-un nor.

Si atunci cand toti ar vrea o lume pura

De ce exista pe pamant atata ura???

De ce este atat de intuneric in jur...

Si toti vor sa traiasca atat de dur?

Asta e o lume fara nici un inteles,

Trebuie sa ai putere sa-i dai un sens

Dar nimeni nu spera,nu vrea sa lupte...

Viitorul va fi format din iluzii pierdute!

Pentru inceput...

Cine sunt eu? Ati vazut pana acum multe poze, ati citit multe ganduri, mi-ati cunoscut suferinta, mi-ati vazut zambetul…Sa fi fost oare eu? In poze da… eu sunt… ma recunosc in ele… Dar in ganduri? Sunt ale mele? Cine sunt eu? Sunt ceea ce multi stiu… o fata vesela cu ochii vesnic tristi, un zambet ce piere repede dar tot repede revine… o lacrima, un dor, un gand… Sunt ceea ce multi nu stiu… tristete fara limite, ganduri fara cuvinte, zambet fals, lacrimi publice la comanda, izvor de lacrimi pe ascuns… Sunt o fire inchisa in mine, de mica am invatat sa tin tot ce e negru in mine, pentru a nu-i mai supara si pe cei din jur cu “ale mele”… Ma deschid foarte greu… si de obicei in fata celor care nu au nici o treaba cu mine… si sunt niste persoane straine… si apoi ma indepartez de acele persoane… Cand cineva incepe sa ma cunoasca… incepe sa vada in interiorul meu… fug… ma retrag… Nu imi place sa ma simt “descoperita”… imi da o stare de teama, imi este frica pur si simplu, ma simt incoltita, ma simt atacata… Sincer nu stiu de ce… poate pentru ca poate ajunge sa ma cunoasca mai bine decat mine… Hmmm… As vrea si eu sa stiu totul despre mine, as vrea si eu sa stiu cine sunt, de ce sunt… As vrea sa stiu si cum ma vad altii, as vrea sa stiu daca insemn ceva pentru cineva… Am multe semne de intrebare la adresa mea…Atat despre cum sunt vazuta din afara, cat si despre cine sunt de fapt… Fiind o fire ce isi tine sentimentele doar pentru ea… nu mi-a placut sa vorbesc despre mine… sa spun ca sunt alba sau neagra… In plus mi-am format un scut, care ma ajuta sa fiu cu fiecare persoana altfel… dar nu eu… Nu imi place sa imit… nu sunt cineva anume… sunt doar o alta eu…in functie de moment si de persoana… Dar care din “o alta eu” sunt de fapt eu? Oi fi una din multimea {eu}, oi fi toata multimea? Sau multimea {eu} nu e inclusa in mine? Si uite asa… “Totul despre mine”… se rezuma la o singura intrebare “Cine sunt eu?”