sâmbătă, 18 septembrie 2010

Colac de salvare


Trecutul…fara sa vrem joaca un rol important in viata noastra.  Apoi e persoana iubita, dar pierduta…  Pierdut in sensul ca el se intoarce acum inapoi si cauta un colac de salvare.  Primul gand ar fi ca am obosit si e prea tarziu…atunci cand el era dorit, iti amintea doar ca a fost o poveste frumoasa de iubire dar nu e nimeni de vina ca nu mai este.  Ti-ai gasit atatea motive sa pleci si sa lasi totul in urma ta.  Ma simt epuizata sa ascult, sa iert si sa uit.
                Acum vrea alinare?  Colacul a fost demult aruncat in apa…mult timp plutea langa el…trebuia doar sa intinda mana si era al lui. Credea ca va fi mereu soare si colacul va ramane acolo, nu se va indeparta, dar ceea ce a uitat este faptul ca vremea e schimbatoare.  Vantul pune probleme, adierea determina un val si iata ca smulge colacul din locul lui vesnic.  Un moment de neatentie si cand s-a intors era prea departe pentru a-l mai prinde.  Degeaba incearca sa inoate dupa el in speranta ca il va ajunge, vantul se inteteste, valurile cresc si colacul dispare.  Debusolat nu stie ce s-a intamplat…usor isi da seama  ca a gresit. Incearca alte colace, construieste unul dupa acela…in zadar, niciunul nu va mai fi la fel.  Incerci sa te resemnezi…acela care iti apartinea tie l-a distrus nepasarea si indiferenta.  Regretele si parerile de rau nu isi iau rostul in contextul acesta… au fost prea multe aruncate in acest joc, si vorba aceea multe.  S-a declarat sfarsitul..e inadmisibila reprogramarea . Nu suntem calculatoare sa dai delete si sa stergi toate neplacerile,  nu putem da nici restart in speranta ca poate va merge mai bine.  Suntem fiinte vii cu sentimente si cred cu tarie ca ne-am dat seama de atunci ca nimic nu va mai fi cum a fost..acum suntem doar siguri ca este adevarat.
Rememorez atatea secunde nebune, clipe de neuitat…cu lacrimi in ochi dar hotarata trebuie sa afirm ca sunt o alta eu. Insa stiu ca undeva vom ramane aceeasi noi, hoinarind prin viata schimonosind zambetul adolescentei. Prima iubire nu moare niciodata, dar decat sa-I duci grija mai bine ii simti lipsa! … si cu asta am zis tot si nimic. Arunca si uita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu