vineri, 17 septembrie 2010

Fara inteles...

Esti tu si mie mi-e ciuda ca sunt eu
Plangi si totusi eu rad la fel mereu.
Totul e trist, dar lumea-i colorata,
Te-ai obisnuit, insa eu raman mirata!

Nu intelegi ce vreau sa zic?Nici eu!
Ma chinui sa cred ce vad, mi-e greu...
Sunt atatea persoane care urla de dor
Ca picaturile de ploaie dintr-un nor.

Si atunci cand toti ar vrea o lume pura
De ce exista pe pamant atata ura???
De ce este atat de intuneric in jur...
Si toti vor sa traiasca atat de dur?

Asta e o lume fara nici un inteles,
Trebuie sa ai putere sa-i dai un sens
Dar nimeni nu spera,nu vrea sa lupte...
Viitorul va fi format din iluzii pierdute!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu