Mecanica

O atmosfera abstracta…

Priviri patrunzatoare,

Si mintea-mi zboara departe

Undeva intr-un plan vertical.

Aiurea…ma cuprinde dorul

Se descompune in mine

Ramane si se invarte rapid

Solicit ajutor ratiunii

Dar tensiunea din inima refuza

Momentul diperarii apare

Ce urmeaza?

O clipa in care gandul o ia razna

Deseneaza o diagrama..

Una…nedescifrabila.

Sa inteleg? Nu vreau.

Ma chinui .. prea greu.

O suma de idei ma navalesc,

Rezultat negativ .. sens contrar.

Sau poate o eroare…

Gata, punct si de la capat.

O noua incercare.

 

Ciudat

E anotimpul melancoliei
Te opresti din cadere,

E vremea potrivita unui ragaz.

Imprasti in jur inocenta

Te simti deodata mai bogat,

Dar totusi atat de murdar

E prea mult praf.

Sufletul iti schiopateaza
Il simti usor plapand...
Ti-e teama de o atingere,
Simti fiorii unei adieri.
Acoperit de imense ganduri
Incerci sa uiti...
Devi absent...plutesti pe un val
Esti in contradictoriu cu timpul.

Colac de salvare

Trecutul…fara sa vrem joaca un rol important in viata noastra.  Apoi e persoana iubita, dar pierduta…  Pierdut in sensul ca el se intoarce acum inapoi si cauta un colac de salvare.  Primul gand ar fi ca am obosit si e prea tarziu…atunci cand el era dorit, iti amintea doar ca a fost o poveste frumoasa de iubire dar nu e nimeni de vina ca nu mai este.  Ti-ai gasit atatea motive sa pleci si sa lasi totul in urma ta.  Ma simt epuizata sa ascult, sa iert si sa uit.

                Acum vrea alinare?  Colacul a fost demult aruncat in apa…mult timp plutea langa el…trebuia doar sa intinda mana si era al lui. Credea ca va fi mereu soare si colacul va ramane acolo, nu se va indeparta, dar ceea ce a uitat este faptul ca vremea e schimbatoare.  Vantul pune probleme, adierea determina un val si iata ca smulge colacul din locul lui vesnic.  Un moment de neatentie si cand s-a intors era prea departe pentru a-l mai prinde.  Degeaba incearca sa inoate dupa el in speranta ca il va ajunge, vantul se inteteste, valurile cresc si colacul dispare.  Debusolat nu stie ce s-a intamplat…usor isi da seama  ca a gresit. Incearca alte colace, construieste unul dupa acela…in zadar, niciunul nu va mai fi la fel.  Incerci sa te resemnezi…acela care iti apartinea tie l-a distrus nepasarea si indiferenta.  Regretele si parerile de rau nu isi iau rostul in contextul acesta… au fost prea multe aruncate in acest joc, si vorba aceea multe.  S-a declarat sfarsitul..e inadmisibila reprogramarea . Nu suntem calculatoare sa dai delete si sa stergi toate neplacerile,  nu putem da nici restart in speranta ca poate va merge mai bine.  Suntem fiinte vii cu sentimente si cred cu tarie ca ne-am dat seama de atunci ca nimic nu va mai fi cum a fost..acum suntem doar siguri ca este adevarat.

Rememorez atatea secunde nebune, clipe de neuitat…cu lacrimi in ochi dar hotarata trebuie sa afirm ca sunt o alta eu. Insa stiu ca undeva vom ramane aceeasi noi, hoinarind prin viata schimonosind zambetul adolescentei. Prima iubire nu moare niciodata, dar decat sa-I duci grija mai bine ii simti lipsa! … si cu asta am zis tot si nimic. Arunca si uita.

Nu stiu...

Incredere acordata…

E ca si pierduta!

Exact ca la un joc de kems pe perechi

Cand datorita unui semn pus la intimidare

Strigi contra!!...

Si uite asa…un punct castigat

De adversar!

Dupa armonia culorilor

Fiecarui inceput…

Urmeaza gropile…ce urat!

O eviti pe una si dai in alte trei.

Anomalie?

Din contra..ceva firesc!

Merita implicare?

Nu sunt sigura de raspuns

Ezit…

Prefer   sa tac!

Arunca…decizia finala!?

Un mare semn de intrebare!

Fara inteles...

Esti tu si mie mi-e ciuda ca sunt eu

Plangi si totusi eu rad la fel mereu.

Totul e trist, dar lumea-i colorata,

Te-ai obisnuit, insa eu raman mirata!

Nu intelegi ce vreau sa zic?Nici eu!

Ma chinui sa cred ce vad, mi-e greu...

Sunt atatea persoane care urla de dor

Ca picaturile de ploaie dintr-un nor.

Si atunci cand toti ar vrea o lume pura

De ce exista pe pamant atata ura???

De ce este atat de intuneric in jur...

Si toti vor sa traiasca atat de dur?

Asta e o lume fara nici un inteles,

Trebuie sa ai putere sa-i dai un sens

Dar nimeni nu spera,nu vrea sa lupte...

Viitorul va fi format din iluzii pierdute!

Pentru inceput...

Cine sunt eu? Ati vazut pana acum multe poze, ati citit multe ganduri, mi-ati cunoscut suferinta, mi-ati vazut zambetul…Sa fi fost oare eu? In poze da… eu sunt… ma recunosc in ele… Dar in ganduri? Sunt ale mele? Cine sunt eu? Sunt ceea ce multi stiu… o fata vesela cu ochii vesnic tristi, un zambet ce piere repede dar tot repede revine… o lacrima, un dor, un gand… Sunt ceea ce multi nu stiu… tristete fara limite, ganduri fara cuvinte, zambet fals, lacrimi publice la comanda, izvor de lacrimi pe ascuns… Sunt o fire inchisa in mine, de mica am invatat sa tin tot ce e negru in mine, pentru a nu-i mai supara si pe cei din jur cu “ale mele”… Ma deschid foarte greu… si de obicei in fata celor care nu au nici o treaba cu mine… si sunt niste persoane straine… si apoi ma indepartez de acele persoane… Cand cineva incepe sa ma cunoasca… incepe sa vada in interiorul meu… fug… ma retrag… Nu imi place sa ma simt “descoperita”… imi da o stare de teama, imi este frica pur si simplu, ma simt incoltita, ma simt atacata… Sincer nu stiu de ce… poate pentru ca poate ajunge sa ma cunoasca mai bine decat mine… Hmmm… As vrea si eu sa stiu totul despre mine, as vrea si eu sa stiu cine sunt, de ce sunt… As vrea sa stiu si cum ma vad altii, as vrea sa stiu daca insemn ceva pentru cineva… Am multe semne de intrebare la adresa mea…Atat despre cum sunt vazuta din afara, cat si despre cine sunt de fapt… Fiind o fire ce isi tine sentimentele doar pentru ea… nu mi-a placut sa vorbesc despre mine… sa spun ca sunt alba sau neagra… In plus mi-am format un scut, care ma ajuta sa fiu cu fiecare persoana altfel… dar nu eu… Nu imi place sa imit… nu sunt cineva anume… sunt doar o alta eu…in functie de moment si de persoana… Dar care din “o alta eu” sunt de fapt eu? Oi fi una din multimea {eu}, oi fi toata multimea? Sau multimea {eu} nu e inclusa in mine? Si uite asa… “Totul despre mine”… se rezuma la o singura intrebare “Cine sunt eu?”