vineri, 10 decembrie 2010

Si am iubit de cand ma stiu...

Poate am visat urat dar de un singur lucru imi aduc aminte : “Eram intr-un loc unde nesfarsit era cerul albastru si nesfarsita acea zi. Fiorul fierbinte de emotie ma inconjura si deasupra mea soarele palid era ametit de nesfarsitele povesti pe care susurul izvoarelor limpezi le rosteau cursive una dupa alta.
Eram atat de astrasa,  de hipnotizata de ele incat traiam parca in alta lume. O lume pe care nimeni nu o descoperise pana atunci. Cu ochii reci priveam aiurea spre nesfarsita zare care ma chema tot mai aproape. M-am desprins usor de pe covorul verde de matase al ierbii care ma gadila firav si am fugit… Vedeam in fata mea doar brazii-n munti prabusindu-se dar nimic nu ma mai oprea. Eram fermecata de mrajele naturii si descopream tot mai multe pe indata ce inaintam.
Paseam pe carare cu multa grija de teama ca nu cumva sa stric ceva din frumusetea peisajului pentru a ramane la fel pentru totdeauna. Zarea larga ma chema la ea cu un gand, cu un dor plin de fioruri furtunoase…si m-am oprit deoarece incepuse sa ploua. Ei…dar ce? Eu cantam si prindeam bucuria care se scurgea printre picaturile marunte de ploaie in palme…ploaia ma legana ca pe un copil furat din bratele mamei sale. Si cum priveam spre zare atunci cu ochii speriati, asa acum ma invart in ploaie cu parul meu jilav  in vant. Totusi aveam nevoie de un adapost…m-am ascuns sub umbra unui copac si simteam cum padurea ma ocroteste de parca as fi facut parte din ea.
Deodata o seara stravezie s-a lasat si asa si ploaia a incetat. La marginea poienii mii de ochi de foc s-au aprins si multe soapte omenesti se auzeau in surdina. Acum acest loc te infioara …dar pe mine nimic nu ma mai misca, eram atat de sigura pe mine incat am plecat pe drumul gol si acum, amutit de vreme. Simteam orice si tremuram de frica, in urma mea numai izvorul singur a ramas sa-si cante frumoasele lui cantari.
Ma ratacisem si nu stiam incotro sa o iau, poate pentru ca eram invaluita-n sara , poate pentru ca nu puteam sa fac nimic…auzeam doar un suierat care ma chema, ma chema dar nu stiu unde…” si m-am trezit gata pentru a incepe o noua zi.
Si am iubit, il iubesc si voi iubi acel loc special din visul meu, traind cu speranta ca intr-o zi il voi gasi si va fi la fel de minunat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu